Lucescu Jr. nu s-a întors cu echipa pentru că a plecat în vacanţă

Selecţionerul României, Răzvan Lucescu, nu s-a întors astăzi cu echipa naţională din Belarus, surse autorizate susţinînd că acesta şi-a luat o vacanţă.

La aeroport nu au fost prezenţi nici Daniel Niculae, George Florescu, Ciprian Deac şi Ciprian Marica care s-au prezentat la echipele lor de club.

Următorul meci al echipei naţionale este pe 9 octombrie 2010, pe Stade de France, contra Franţei.

Considerînd că nu serveşte la nimic, n-am să insist asupra selec­ţiei făcute de Răzvan. Tocmai pentru că antrenorul răspunde, treaba lui e să şi decidă. Aşa stau lucrurile pretutindeni şi s-ar cuveni să gîndim şi noi la fel. Cunoașteți povestea, cînd rezultatele de­cepţionează, formaţia ideală devine tot­deauna aceea care n-a jucat! De unde, şi contestările la adresa lui Lucescu jr., în opinia mea, numai parțial justificate.

Merită observat că, faţă de garnitura aliniată împotriva Belarusului, suporterii au exprimat numai 3 obiecţii: l-ar fi preferat pe Tătăruşanu lui Pan­ti­limon, pe G. Mureşan lui Florescu şi pe D. Niculae lui Bilaşco. În rest, au mers şi ei pe mîna lui Răzvan!

Au avut dreptate în privinţa lui Bilaşco, figurant la Minsk, dar nu şi în a lui Florescu, care a reuşit marţi cea mai bună partidă a sa la “naţională”, deşi per ansamblu a făcut o partidă mediocră spre slabă, însă mult peste ceea ce a jucat el până acum. A fost bun la recuperare, dar majoritatea paselor le-a greşit! La Florescu, socotit o idee fixă a selecţionerului, nu deranjează atît prestaţia, ori doar ea, cît faptul că i s-a încredinţat numărul 10 care le-a aparţinut cîndva lui Hagi şi, mai nou, lui Mutu. Altfel, D. Niculae a fost vîrful schimbat la Piatra-Neamţ din pricina unei prestaţii unanim apreciate drept neconvingătoare

Înaintea unor opţiuni discutabile, Răzvan Lucescu e vinovat de amînarea acţiunii de reconstrucţie. În loc să se grăbească, s-a moşmondit, a scăldat-o. Între alte­le, a aşteptat 9 meciuri pentru a-l titulariza pe Deac, 12 în cazul lui Torje şi chiar 13 ca să înceapă cu B. Stancu! S-ar fi impus să-i cheme mai repede pe toţi aceştia şi poate pe alţii.

A greşit şi prin aceea că s-a cramponat de Lobonţ şi de Contra, jucători cu biografii impresionante, dar ajunşi spre amurgul carierelor. Aceştia continuă să vrea, însă nu mai dau randamentul de altădată. Era sarcina lui Răzvan să sesizeze ne­pu­tinţa celor doi şi să nu-i expună unor si­tuaţii delicate. Avea datoria să caute variante, să găsească înlocuitori şi să-i teste­ze din timp. Întrucît n-a făcut-o, a pierdut vremea. Să sperăm că nu şi calificarea, ne vom lămuri pe 9 octombrie la Paris.

Pe fondul crizei de valori, explicabilă în contextul în care FRF şi LPF au îngăduit şi încurajat importurile, îngustînd dramatic aria de selecţie, egalurile cu Albania şi Belarus au evidenţiat că echipei i-a lipsit Mu­tu. Deși au iritat rezultatele şi, deopotrivă, evoluţiile “tricolorilor”, nu-s de acord cu Stoichiţă că pentru un fotbalist de talia lui Mutu poți să te și umileşti. Dar cred că un antrenor cu pretenții trebuie să mai lase de la el ca să-şi apropie un jucător de clasă, fie acesta un rebel, un risipitor.

Nu-i obligat să-l iubească, e însă obligat să-i exploateze calităţile în beneficiul reciproc şi, pînă la urmă, în folosul “naționalei”. Cum suspendarea lui Mutu va expira pe 28 octombrie, pe marginea subiectului vom mai discuta.